Atelier online pentru tinerii din sistemul de protecție socială, aflați în atenția Asociației the Social Incubator.

Alături de Dan Borcea, profesorul ei de alpinism și unul dintre cei mai mari cățărători români, le-a povestit tinerilor despre pasiunea de a escalada muntele. Redam mai jos cateva franturi din discutia lor:

Flavia: „Am început să fac escaladă acum 5 ani, într-un moment dificil din viața mea, când simțeam că am nevoie să fac o schimbare. L-am cunoscut pe Dan întâmplător, prin niște prieteni. La început am avut frică de înălțime, nu ma uitam deloc in jos, la abisul care  se intindea sub picioarele mele. Dan îmi spunea: uită-te, Flavia, cum se vede muntele de aici!! Dar atunci n-am putut să mă uit, eram prea concentrata sa gasesc o adancitura cat de mica in stanca ca sa imi asez degetele si varful pantofului de escalada si sa mai urc inca un metru si inca unul. Cu timpul am invatat sa ma relaxez, sa ma bucur de traseu si de tot ce vedeam in jurul meu, chiar inainte sa ajung intr-un loc de regrupare, pe vreun colt de stanca si sa privesc in jos cu incredere. Deși mi-a fost frică, vroiam să-mi demonstrez mie că pot pot sa imi imblanzesc niste trairi si cu rabdare, cu durere,  perseverenta, am  continuat si nu m-am lăsat până n-am reușit.

Pe munte lucrurile se simt altfel. Se creează o legatură cu oamenii alături de care mergi. Iar în Dan am 100% încredere. Pericolul te apropie, viata ta sta intr-o coarda si in mana coechipierului de traseu. Și înveți când să iei lucrurile în serios și mai ales atunci când ai tentatia sa crezi ca e usor si să nu le iei...[..].  

Râdem mult și povestim, dar știm că pe munte fiecare lucru, oricat de nesemnificativ pare, contează. O mică neatenție te poate costa totul.”

Ce te-a învățat muntele și ai aplicat în restul vieții?

Flavia : « Muntele m-a învățat inca o data, probabil pentru ca aveam nevoie la acel moment in viata, să inteleg si sa experimentez ca atunci cand crezi ca nu mai poti, de fapt mai poti inca pe atat si mult mai mult. Si mi-a remintit să mă bucur de fiecare clipă.

M-a învățat cât de importantă e viața și cât de norocoși suntem să o trăim, așa cum e, uneori grea, alteori ușoară, cu tot ce avem.

M-a învățat că pe drumul spre un  vârf de munte te cauți pe tine însăți și te poți găsi. M-a învățat să trăiesc în prezent mai mult. Să am grijă de mine mai mult. M-a învățat să sărbătoresc după un traseu greu alaturi de prieteni»